Copilul nu conștientizează permanența obiectelor în primele luni de viață, adică nu își dă seama că un obiect sau o persoană continuă să existe dacă dispare din câmpul său vizual.
Potrivit teoriei lui Jean Piaget și observațiilor specialiștilor, această capacitate începe să apară treptat și se consolidează de obicei în jurul vârstei de 8–12 luni, dar se definitivează spre sfârșitul stadiului senzorio-motor, adică în jur de 18–24 de luni.
Este o abilitate foarte importantă, iar jocurile ori jucăriile care pot sprijini dezvoltarea ei timpurie ne pot ușura viața ca părinți.
Importanța permanenței obiectelor în dezvoltarea cognitivă
Permanența obiectelor joacă un rol fundamental în dezvoltarea cognitivă a copilului, fiind asociată cu multiple procese esențiale pentru creștere și adaptare:
-
Baza pentru gândirea simbolică
Odată ce copilul înțelege că obiectele există chiar dacă nu le vede, poate începe să asocieze simboluri cu obiecte sau persoane. Acest lucru deschide drumul către dezvoltarea limbajului, jocului imaginar și abilităților de reprezentare mentală.
-
Dezvoltarea memoriei
Capacitatea de a reține că un obiect continuă să existe atunci când este ascuns evidențiază apariția și rafinarea memoriei de lucru. Copilul își poate aminti unde a fost pus un obiect sau cine a părăsit încăperea.
-
Începutul rezolvării de probleme
Copiii care înțeleg permanența obiectelor pot căuta jucării ascunse sau găsi soluții pentru a obține ceea ce doresc, demonstrând apariția unor strategii mentale de rezolvare a problemelor.
-
Formarea relațiilor de atașament
Înțelegerea faptului că părinții și persoanele de referință există și atunci când nu sunt vizibili contribuie direct la dezvoltarea atașamentului și a securității emoționale.
-
Gestionarea anxietății de separare
Pe măsură ce copilul dezvoltă înțelegerea conceptului de permanență a obiectelor, anxietatea de separare poate deveni mai intensă pe termen scurt, deoarece realizează că persoana dragă nu a dispărut, ci doar nu este prezentă. Pe termen lung, această înțelegere ajută la gestionarea emoțiilor legate de separare.
-
Pregătirea pentru cauzalitate și orientare spațială
Copilul învață să anticipeze că evenimentele au cauze și că lumea continuă să funcționeze independent de prezența lui. Aceasta pune bazele gândirii logice ulterioare și orientării în spațiu.
-
Influență asupra dezvoltării sociale și autonomiei
Copiii cu un concept solid de permanență a obiectelor devin, de regulă, mai curioși, mai independenți și mai dispuși să exploreze mediul, știind că lucrurile și persoanele importante nu dispar definitiv.
Etapele dezvoltării înțelegerii permanenței obiectelor (după Piaget)
Jean Piaget a descris dezvoltarea conceptului de permanență a obiectelor la copii ca o succesiune de etape specifice, în cadrul stadiului senzorio-motor (0–2 ani).
Pe scurt: permanența obiectelor este înțelegerea că lucrurile și oamenii continuă să existe chiar și când nu se văd. Este un pilon al dezvoltării cognitive și pregătește terenul pentru memorie, limbaj și atașament.
Ce este permanența obiectelor?
Este abilitatea copilului de a înțelege că un obiect sau o persoană există în continuare, chiar dacă a ieșit din câmpul vizual sau nu mai poate fi perceput prin simțuri. Conceptul este descris clasic în stadiul senzorio-motor (0–2 ani).
Când apare, de regulă?
- Primele manifestări sunt observabile frecvent între 7–10 luni, cu consolidare spre 12–18 luni.
- Unele studii moderne sugerează semne timpurii la unii bebeluși (~5–6 luni), dar „stăpânirea” abilității se conturează progresiv.
Semne pe vârste (orientativ)
- 0–4 luni: nu caută obiectul dispărut; se liniștește la reapariția feței/vocii.
- 4–7 luni: întinde mâna spre obiecte parțial ascunse; privește locul unde au dispărut.
- 7–10 luni: caută activ sub o pătură/cană; se amuză la „cucu-bau”.
- 10–12 luni: caută în locul corect; poate face uneori eroarea „A-nu-B” (caută unde a găsit anterior).
- 12–18+ luni: urmărește ascunderi succesive și folosește indicii (ușițe, tăvițe).
Jocuri și activități care ajută
Principiu: repetă ascunderea-reapariția în contexte variate, cu dificultate crescută treptat. Sesiuni scurte (3–5 minute), de mai multe ori pe zi.
0–6 luni
- „Cucu-bau” cu mâinile sau o eșarfă subțire; vocea din spatele unui paravan, reapariție cu zâmbet.
- Ascundere foarte scurtă a unei jucării mari și reapariție imediată.
6–9 luni
- Ascunde o jucărie parțial sub o lavetă; lasă colțul la vedere pentru reușite rapide.
- Cărți cu clapete (lift-the-flap), imagini simple, contraste clare.
9–12 luni
- Cutia pentru permanența obiectelor (bila dispare în cutie și reapare în tăviță).
- Pahare/cupe de stivuit: ascunde o bilă sub una dintre cupe, schimbă poziția la vedere.
- Circuite cu bile / jocuri de ciocănit bile: bila intră pe traseu, reapare într-o zonă colectoare.
12–24 luni
- Căsuțe/cutii cu uși și ferestre (busy box/house): ascunderi în mai multe locuri.
- Mini-vânătoare: „Unde e ursulețul? În sertar sau după pernă?” – oferă indicii, apoi mic suspans.
Legătura cu anxietatea de separare
Pe măsură ce copilul pricepe că părintele există și când nu e prezent, poate apărea anxietatea de separare (de obicei 6 luni–3 ani, mai frecvent 8–12 luni). Este normală și trecătoare.
- Anunță plecarea pe scurt (nu dispărea pe furiș).
- Stabilește un mic ritual previzibil („revin după gustare”).
- Folosește un obiect de tranziție (bavețică/prosopel).
- Exersează separări scurte și crește treptat durata.
Când să ceri o opinie medicală
- Dacă nu caută deloc jucării ascunse după 12–15 luni.
- Dacă apar regresii semnificative sau îngrijorări legate de vedere/auz/interacțiune.
Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc sfatul medical. Discută cu pediatrul pentru recomandări adaptate copilului tău.
Greșeli frecvente de evitat
- Ascunderi prea grele, prea devreme (frustrare inutilă).
- Sesiuni lungi; e mai eficient puțin și des.
- Reacții dramatice la protest; rămâi calm(ă) și consecvent(ă).
Întrebări frecvente
- Permanența obiectelor „se învață” sau „apare”? Este o combinație între maturizarea creierului și experiențe repetate de ascundere-reapariție. Jocurile potrivite accelerează exersarea, fără a forța dezvoltarea.
- Este normal să plângă mai tare când plec, după 8–10 luni? Da. Pe măsură ce înțelege că ești „pe undeva”, protestează la plecare. De regulă este o fază trecătoare.
- Dacă un bebeluș de 5–6 luni caută o jucărie ascunsă, e „înainte de vârstă”? Unii copii arată semne timpurii; contează progresul treptat și jocul calm, repetat.
- Câte minute să mă joc astfel pe zi? 3–5 minute, de 2–4 ori/zi, adaptat răbdării copilului. Calitatea și constanța bat durata.
- Ce jucării sunt potrivite pentru a exersa permanența obiectelor? Cutia pentru permanența obiectelor, pahare de stivuit, cărți cu clapete, casete cu uși, circuite cu bile/ciocănit bile. Alege materiale sigure, piese mari și finisaje pe bază de apă.
