Ce este Stresul Toxic la copii si cum il putem neutraliza prin joaca

Ce este Stresul Toxic la copii?

Definitie:

Stresul toxic la copii se refera la expunerea prelungita si severa la stres, care poate afecta negativ dezvoltarea creierului si a sistemului nervos.

Spre deosebire de stresul obisnuit, care poate fi o experienta normala si chiar benefica in doze mici, stresul toxic are consecinte semnificative si de lunga durata asupra sanatatii mentale si fizice a copiilor.

Cauze:

Exista o serie de factori care pot contribui la stresul toxic la copii, printre care:

• Traume: Abuz fizic sau emotional, neglijare, violenta domestica, pierderea unei persoane dragi, expunerea la dezastre naturale sau conflicte armate.
• Dificultati familiale: Certuri frecvente intre parinti, divort, probleme financiare, boli cronice ale unui membru al familiei.
• Presiunea scolara: Exces de teme, asteptari nerealiste din partea parintilor sau profesorilor, bullying la scoala.
• Probleme de sanatate: Boli cronice, dureri cronice, dizabilitati.

Efecte:

Stresul toxic poate avea o serie de consecinte negative asupra copiilor, inclusiv:

• Probleme de dezvoltare: Afectarea dezvoltarii cognitive, emotionale si sociale.
• Probleme de sanatate mintala: Anxietate, depresie, tulburare de stres post-traumatic (PTSD), tulburari de somn, probleme de comportament.
• Probleme de sanatate fizica: Slabirea sistemului imunitar, cresterea riscului de boli cardiovasculare, obezitate, diabet.

Dovezi stiintifice:

Exista o serie de studii stiintifice care demonstreaza impactul negativ al stresului toxic asupra copiilor.

De exemplu, un studiu realizat de Center on the Developing Child de la Universitatea Harvard a constatat ca expunerea la stres toxic in copilarie poate duce la o serie de probleme de dezvoltare, inclusiv probleme de invatare, memorie, atentie si control al impulsurilor.

Cum putem combate stresul toxic la copii, fara medicatie sau terapie?

Copiii au nevoie sa isi dezvolte diverse abilitati pentru a-si optimiza dezvoltarea si a fi capabili sa gestioneze in mod independent, stresul toxic.

Desi sintagma stres toxic nu ne-ar duce cu gandul la copii, si copii pot fi expusi acestui tip de stres.

Stresul toxic este adesea asociat cu expunerea indelungata la situatii stresante fara suport adecvat sau resurse pentru a face fata, cum ar fi abuzul, neglijarea, sau traitul in conditii de saracie extrema.

Acest tip de stres poate perturba dezvoltarea creierului la copii si poate avea consecinte pe termen lung asupra sanatatii si bunastarii.

Cercetarile demonstreaza ca jocul adecvat varstei, alaturi de parinti si prieteni, este o oportunitate unica de a promova abilitatile social-emotionale, cognitive, de limbaj si autoreglare care construiesc functia executiva si un creier prosocial.

Joaca nu este un lucru frivol: aceasta imbunatateste calitatea structurala a creierului si promoveaza progresul functiei executive ( de ex: procesul de invatare in sine e mai important decat continutul a ceea ce se invata).

Acest aspect va ajuta individul de mai tarziu, ca la varsta adulta sa isi poata urmari si atinge scopurile propuse, fara a fi distras de elemente neimportante.

Cand joaca, sentimentul de stabilitate, mediul cald, calm si iubitor, relatiile in care sunt implicate emotii pozitive, lipsesc din viata copilului, cu usurinta se va instala stresul toxic ce va avea un impact devastator asupra dezvoltarii unui comportament stabil si sanatos, prosocial, ori cu emotii usor de exprimat.

Este crucial suportul emotional constant si interactiunile pozitive cu adulti de incredere (parinti, profesori, ingrijitori) pentru a promova rezilienta si a ajuta copiii sa depaseasca efectele negative ale expunerii la stresul toxic.

Un aspect important este identificarea factorilor de protectie, cum ar fi relatiile de atasament sigur, care pot ajuta la amortizarea efectelor stresului toxic.

De asemenea, promovarea abilitatilor de auto-reglare prin joc si activitati educative structurate poate contribui la dezvoltarea rezilientei copiilor fata de stres.

Combaterea stresului toxic la copii fara medicatie sau terapie se concentreaza pe crearea unui mediu sigur, stabil si sustinator, precum si pe dezvoltarea unor strategii proactive de gestionare a stresului.

Iata cateva abordari bazate pe cercetari si recomandari ale expertilor:

1. Crearea unui mediu sigur si stabil: Un mediu familial predictibil, unde rutinele zilnice sunt constante, poate reduce semnificativ nivelul de stres al copiilor.
   Siguranta emotionala este la fel de importanta, asigurandu-se ca acasa este un refugiu impotriva factorilor de stres externi.
2. Relatii de atasament sigur: Dezvoltarea unei relatii puternice si pozitive intre copil si parinti sau ingrijitori este cruciala. Atasamentul sigur ofera copilului un sentiment de siguranta si incredere, esentiale pentru explorarea lumii si pentru dezvoltarea rezilientei.
3. Promovarea auto-reglarii: Invatarea copiilor cum sa isi gestioneze emotiile si reactiile la stres este esentiala. Tehnici precum respiratia profunda, mindfulness si exercitiile de relaxare pot ajuta copiii sa isi calmeze sistemul nervos.
4. Joaca terapeutica: Joaca ofera copiilor o modalitate naturala de a procesa experientele si de a-si exprima emotiile.
   Prin joaca, copiii pot invata noi strategii de a face fata la stres si pot experimenta controlul asupra mediului lor, reducand astfel impactul stresului.
5. Activitati fizice regulate: Exercitiile fizice sunt cunoscute pentru reducerea stresului si imbunatatirea starii de bine.
   Activitatile care includ miscare, cum ar fi sportul, dansul sau chiar plimbarile in natura, pot avea efecte pozitive asupra sanatatii mentale a copiilor.
6. Arta si creativitate: Activitatile creative cum ar fi desenul, pictura, muzica sau teatrul pot oferi copiilor un canal de exprimare a emotiilor si gandurilor lor, contribuind la gestionarea stresului.
7. Timp in natura: Expunerea la natura si petrecerea timpului in aer liber au fost asociate cu reducerea nivelurilor de stres si imbunatatirea dispozitiei.
   Interactiunea cu mediul natural stimuleaza explorarea si joaca, oferind in acelasi timp un decor calmant.
8. Rutine zilnice si predictibilitate: Stabilitatea si rutinele zilnice confera un sentiment de control si predictibilitate, care poate reduce anxietatea si stresul la copii.
9. Educatie emotionala: Invatarea si discutarea despre emotii in mod deschis, inclusiv recunoasterea si acceptarea acestora, ii ajuta pe copii sa inteleaga si sa gestioneze mai bine propriile sentimente si reactii la stres.
10. Suportul comunitatii si activitatile de grup: Participarea la activitati de grup sau programe comunitare poate oferi copiilor un sentiment de apartenenta si suport, reducand sentimentele de izolare si stres.

Implementarea acestor strategii necesita angajament si efort constant din partea parintilor, ingrijitorilor si educatorilor, dar beneficiile pe termen lung pentru dezvoltarea si bunastarea copiilor sunt semnificative.

Este important sa adaptam aceste strategii la nevoile individuale ale fiecarui copil, tinand cont de varsta, temperament si contextul specific al fiecaruia.

Stresul toxic la copii abordat prin joaca

Mediul de joaca, important

Armonia din mediul de acasa ori din institutia de educatie unde copilul isi desfasoara activitatile este foarte importanta, iar implicarea in joaca impreuna cu parintii, fratii, prieteni, colegi ori pedagogi este elementara. Bucuria reciproca, comunicarea, interactiunea ajuta copilul sa invete cum sa raspunda la stres.

Chiar daca este doar o joaca, spre ex, o competitie intr-un joc de societate, ori o lupta cu eroi ce ii tine cu sufletul la gura pe cei mici, este un antrenament excelent pentru modul in care creierul va sti sa raspunda la stres.

Gestionarea stresului este un factor important in dezvoltarea celor mici, pentru a avea in viitor adulti realizati.

Desi multi parinti sau chiar cadre didactice se concentreaza mult, inca de timpuriu, pe jucarii cu litere sau cifre, in ideea de a avea niste copii ce reusesc sa calculeze si sa citeasca de la 5 ani, nu este tocmai indicat.

Daca copilul isi doreste asta si este interesat atunci e foarte bine sa ii integram in activitatile zilnice si cate o portie de litere si cifre, insa, in urma unor studii din partea expertilor in dezvoltarea timpurie, s-a constatat cat de importante sunt abilitatile social-emotionale, de atentie si cognitive, in special pana la varsta de 7 ani.

 

Invatare prin Joaca

Invatarea timpurie si jocul sunt activitati fundamental sociale care alimenteaza dezvoltarea limbajului si a gandirii.

De asemenea, invatarea timpurie combina descoperirea jucausa cu dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale.

S-a demonstrat ca in cazul copiilor care se joaca cu jucarii, modul de actiune este ca al unor mici cercetatori. Ei invata observand si ascultand la cei din jurul lor.

Totusi, instructiunile explicite limiteaza creativitatea copilului; se argumenteaza ca ar trebui sa lasam copiii sa invete prin observatie si angajare activa, nu prin memorare pasiva sau instruire directa.

Programele de succes sunt acelea care incurajeaza invatarea prin joc, unde copiii sunt angajati activ in descoperirile semnificative.

Jocul versus invatarea reprezinta o falsa opozitie in educatie (vezi Hirsh-Pasek & Golinkoff 2008).

Credinta persistenta ca invatarea trebuie sa fie rigida si condusa de profesor – opusul jocului – este motivata partial de lipsa unei definitii clare a ceea ce constituie invatarea prin joaca (Zosh et al. 2018).

Partial, ea este motivata si de perceptiile mai vechi asupra jocului si invatarii.

Cercetarile mai recente, insa, ne permit sa reimaginam dezbaterea ca invatare prin joaca – adica invatare ludica.

Pedagogiile care promoveaza invatarea prin joaca includ Montessori, Reggio Emilia si Waldorf.

Aceste abordari pun accentul pe auto-directionare, explorarea creativa si invatarea experimentala.

Montessori se concentreaza pe invatarea independenta intr-un mediu pregatit, Reggio Emilia valorizeaza expresia creativa si proiectele bazate pe interesele copiilor, iar Waldorf incurajeaza imaginatia si ritmurile naturale ale invatarii.

Aceste metode promoveaza dezvoltarea holistica a copilului, respectand ritmul si interesele individuale.

 

Joaca-te cu copilul tau!

Pentru a putea pune in practica aceste sfaturi de la experti in domeniul pedagogiei, psihologiei copilului ori medici pediatri, recomandarea de baza este sa oferiti un mediu cald copilului, sa ii oferiti posibilitatea de a se juca cu jucarii preferabil cat mai naturale, educative, si care sa stimuleze diverse abilitati.

Acel dicton care spune sa petreci timp de calitate cu copilul, desi pare poate plictisitor si redundant, are la baza studii stiintifice.

Copilul are nevoie sa interactioneze cu parintele, sa imparta momente placute, fara acel stres despre care vorbeam mai sus, sa existe implicare in joaca, comunicare, distractie, buna dispozitie.